Zborul nostru la-nceput ,
Clipa-n care ne-am stiut
Cantecul ce ne-a legat
Tot atunci s-a infiripat.
Atunci, au rasarit atatea flori pe Pamant
Atunci, te-am deslusit si-n soapte aduse de vant.
Stiam sa fac din strazi , bulevarde
Palat din zidul vechii mansarde.
Atunci, ne incalzeam la focul primei iubiri
Atunci, inca n-aveam amintiri.
Stiam ca ne iubim
Si-mpreuna am implinit
Atunci, un poem fara sfarsit.
Clipa-n care am sovait,
Cantecul l-a domolit
Doar o clipa si-a zburat
Mai departe mai curat.
Pe atunci, am rasadit atatea flori pe pamant
Mereu te-am regasit in soapte-aduse de vant.
Cei viu acum pot iar sa arda
Si visul din batrana mansarda.
De atunci, am adunat si-am randuit amintiri
Pastrand lumina primei iubiri
De cand ne-am regasit,
Impreuna am implinit
Acum un poem fara sfarsit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu