Ochii ploii, ochii ploii,
Mă săgeată ca strigoii,
Ochii ploii cad duium,
Și se sparg țipând în drum...
Și în stingerea de-o clipă,
Grea privire se-nfiripă,
Într-o poamă, de-o culeg,
Ochii ploii se aleg...
Trag perdeaua unui gând,
Ochii ploii mă pătrund...
Rup în două pâine nouă,
Și în miez de pâine plouă
Florile de Sânziene,
Și-ale ochilor sprâncene,
Și câți ochi au fost uciși,
Sunt flori albe de caiși...
Mă săgeată ca strigoii,
Ochii ploii cad duium,
Și se sparg țipând în drum...
Și în stingerea de-o clipă,
Grea privire se-nfiripă,
Într-o poamă, de-o culeg,
Ochii ploii se aleg...
Trag perdeaua unui gând,
Ochii ploii mă pătrund...
Rup în două pâine nouă,
Și în miez de pâine plouă
Florile de Sânziene,
Și-ale ochilor sprâncene,
Și câți ochi au fost uciși,
Sunt flori albe de caiși...
Mai rar asemenea piesa pe vremea aceea! Dida Dragan + Florin Ochescu, jos palaria!
RăspundețiȘtergere