Greu se mai fac oamenii oameni (M: A. Mandy , V: A. Mandy )

Cine sa fie vinovatul,

Daca femeia si barbatul

Dupa o datina strabuna,

Isi leaga drumul impreuna.

Din mangaiere si lumina

Isi prinde robul radacina.

Fara pacat si fara nume

Asa se-arata el in lume

Minune veche necesara,

Este si dreapta si usoara.

Iar puiul n-are nici un dinte,

Cand copacel o ia-nainte

Dar pana-n culmea inteleapta

Poteca-i stramta si e dreapta

Din ce-o strabate e mai lunga,

Si pan la capat sa ajunga.

Greu sa se ridice-n picioare

Greu sa urce si sa coboare

Sa deprinda primele litere

Primul cuvant, primul gand.

Greu sa stie ce sa-nteleaga,

Ce sa uite ce sa aleaga ,

Greu e sa-si franga pornirile

Cum pot s-o faca si cand.

Greu sa stinga focul nadejdilor ce-au murit,

Greu s-aprinda focul nadejdilor istovit.

Greu invata ce-i  juramantul,

Si cum sa isi pastreze cuvantul

Greu se mai fac oamenii oameni, greu

Greu se mai fac oamenii oameni, greu

Greu invata omul pe toate

Greu, dar el inceraca si poate

Greu descuie lacatul boltilor

Dar numai el stie cum.

Greu de puiul lui se desparte

El aici si puiul departe,

Cum ar bate toate cararile

Sa si-l opreasca din drum.

Greu gaseste locul izvorului de ivit

Greu desface aripa zborului nesfarsit.

Greu dar minte omul aduna

 Pana cand ajunge sa spuna

Greu se mai fac oamenii oameni, greu

Greu se mai fac oamenii oameni, greu